1 Decembrie: de ce este Ziua Națională a României și ce s-a hotărât la Alba Iulia

Ani la rând am prezentat la radioul local emisiunea de 1 Decembrie, și în fiecare an primeam la telefon aceeași întrebare, pusă ba de un elev, ba de un bunic care voia să-și verifice nepotul: „De ce tocmai 1 decembrie, și nu altă zi?”. Răspunsul scurt e că atunci, în 1918, la Alba Iulia, românii din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș au hotărât unirea cu România. Răspunsul lung e mult mai frumos — are adunări, discursuri, un document cu nouă puncte și o lege din 1990 — și pe el vreau să-l povestesc aici, cu datele verificate, pentru că, la o asemenea zi, nu merită să aproximăm.

Ce s-a întâmplat la Alba Iulia, pe 1 decembrie 1918

Primul Război Mondial se încheiase, Austro-Ungaria se destrăma, iar popoarele din interiorul ei își hotărau, unul după altul, drumul. Pentru românii din Transilvania și din regiunile vecine, momentul a venit pe 1 decembrie 1918, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Au participat 1.228 de delegați aleși, iar în oraș s-au strâns, potrivit documentarelor Agerpres, peste 100.000 de oameni veniți din toată provincia, cu trenul, cu căruțele, pe jos, cu steaguri cusute în grabă.

Delegații s-au reunit în sala fostului cazinou militar, cunoscută azi drept Sala Unirii. Vasile Goldiș a ținut discursul solemn și a prezentat rezoluția pregătită de Consiliul Național Central Român, iar Iuliu Maniu a cerut adunării s-o accepte. Rezoluția a fost votată în unanimitate, după care episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a citit-o mulțimii adunate pe Câmpul lui Horea. Îmi place să-mi imaginez liniștea aceea de câteva secunde dinaintea uralelor, deși, sincer, cu o sută de mii de oameni probabil n-a fost deloc liniște.

Ce scrie în Rezoluția de la Alba Iulia

Documentul are nouă puncte și merită citit măcar o dată în întregime, pentru că e mai mult decât o declarație de unire. Pe scurt:

• Punctul I decretează unirea românilor din Transilvania, Banat și „Țara Ungurească” cu România.
• Punctul II prevede o autonomie provizorie a acestor teritorii, până la întrunirea unei Adunări Constituante alese prin vot universal.
• Punctul III fixează principiile noului stat: libertate națională deplină pentru toate popoarele conlocuitoare, egalitate și autonomie pentru toate confesiunile, vot universal, direct, egal și secret pentru bărbați și femei de la 21 de ani, libertatea presei, a asocierii și a întrunirii, o reformă agrară radicală și drepturi pentru muncitorii din industrie, la nivelul statelor occidentale avansate.
• Punctele IV–VIII privesc pacea și o comunitate a națiunilor libere, salută unirea Bucovinei și eliberarea celorlalte popoare din fosta monarhie, îi onorează pe soldații români căzuți în război și le mulțumesc Aliaților.
• Punctul IX înființează Marele Sfat Național Român, care să conducă treburile națiunii în teritoriile respective.

Mie punctul III mi se pare cel mai curajos, pentru că în 1918 votul femeilor și reforma agrară nu erau deloc lucruri de la sine înțelese, iar oamenii aceia le-au scris negru pe alb într-un document fondator.

Cum a devenit unirea oficială

Hotărârea de la Alba Iulia a fost consfințită de Regat câteva zile mai târziu, prin Decretul-lege nr. 3631 din 11/24 decembrie 1918, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 13/26 decembrie 1918. Decretul spunea că ținuturile cuprinse în rezoluția de la Alba Iulia sunt și rămân unite cu Regatul României. Datele duble nu sunt o greșeală de tipar: România folosea atunci încă vechiul calendar, iar documentele vremii notau ambele variante.

De ce e 1 decembrie Ziua Națională abia din 1990

Aici e partea pe care mulți o uită. Înainte de 1989, ziua națională a României era 23 August, stabilită printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri din 1949. După Revoluție, Parlamentul a adoptat Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, care proclamă 1 Decembrie Ziua Națională a României și sărbătoare legală. Legea e foarte scurtă și nu explică alegerea datei, dar legătura cu Alba Iulia e evidentă pentru oricine a trecut prin orele de istorie din școală.

Un an mai târziu, data a intrat și în legea fundamentală: articolul 12 alineatul (2) din Constituția României spune, fără nicio podoabă, că „Ziua națională a României este 1 Decembrie”. Iar în 2014 a apărut Legea nr. 136, care reglementează organizarea manifestărilor dedicate Zilei Naționale, așa că ceremoniile au, la rândul lor, un cadru legal.

Cum se sărbătorește 1 Decembrie

Momentul cel mai urmărit e, de obicei, parada militară de la Arcul de Triumf din București, cu trupe, tehnică militară și avioane care trec pe deasupra orașului. Am urmărit-o de multe ori la televizor cu cafeaua în mână și o singură dată la fața locului, unde am aflat pe pielea mea că decembrie în București nu iartă pe nimeni care vine fără căciulă. La Alba Iulia, orașul unirii, au loc în fiecare an ceremonii proprii, iar în celelalte orașe sunt depuneri de coroane, defilări și concerte.

Și apoi vine fasolea cu ciolan, care a devenit, în ultimele decenii, aproape la fel de simbolică precum tricolorul. Primăriile și organizatorii împart porții calde în multe orașe, iar în familii se gătește acasă, cu afumătură și ceapă alături. Dacă vreți s-o faceți singuri, aruncați o privire și prin secțiunea Culinar; dacă nu, coada de la cazanul din piață e și ea o tradiție, cu discuțiile ei de neratat.

Câteva lucruri de ținut minte

• 1 decembrie 1918: Marea Adunare Națională de la Alba Iulia votează unirea cu România.
• 1.228 de delegați aleși, rezoluție în nouă puncte, adoptată în unanimitate.
• Legea nr. 10/1990 face din 1 Decembrie Ziua Națională, în locul lui 23 August.
• Constituția din 1991, articolul 12, confirmă data.

Anul acesta, când vedeți steagurile pe balcoane și auziți fanfara, poate vă amintiți și de punctul III al rezoluției. Mie mi se pare cel mai bun motiv de sărbătoare: nu doar faptul că ne-am unit, ci și felul în care cei de atunci și-au imaginat țara în care urmau să trăiască. Alte povești de acest fel găsiți la Cultură.