Mălaia – ţinutul unic din România, unde Raiul şi-a expus toate cascadele

“Nu există ceva mai frumos în România. Nu îl poţi defini altfel decât „ţinutul cascadelor”. Locul unde, aşa cum am mai scris, Dumnezeu a creat a 8-a zi.

Asta este Mălaia, de departe cea mai frumoasă localitate a României, născută din ruperi de ape, din pânze care şerpuiesc pe munţi, din vâltoarea cerului, având cele mai sălbatice şi mai impresionante peisaje. Este un adevărat paradis al apelor, este locul de unde nu mai vrei vreodată să pleci sau unde vrei să revii mereu şi mereu.

România frumoasă şi-a pus blazon şi a construit una din fortificaţiile cereşti chiar aici, în Mălaia, unde turismul nu are egal. malaia1

Cheile Latoriţei sunt, da, cele mai frumoase chei din România.

Cheile sunt situate undeva în sudul munţilor Latoriţei şi la nordul munţilor Căpăţânii, lângă lacul de acumulare Petrimanu, la trei ore de mers cu maşina de la Bucureşti şi două de la Sibiu.

„Priveliştea cascadelor săltând din piatră în piatră şi aruncându-se în Latoriţa este o imagine care nu poate fi uitată repede. Muşchi, flori şi lăstari de copaci grăbiţi să crească pe stâncă, răsfăţându-se cu un soare nebun ce transformă verdele în picături de smarald… Da, ştiu, este riscul unei descrieri poetice în faţa căreia nu m-am putut abţine, căci am făcut păcatul de a mă opri şi a mă uita la jocul de lumini şi ape, iar acum îmi va trebui ceva timp să îmi revin din extazul unui asemenea drog. Până şi piatra de cristal şi granit se răsfaţă în culori de început de toamnă, cu sclipiri de mică, permanent udată de nicăieri.

Practic, cheile Latoriţei sunt invadate de vegetaţie luxuriantă, cu zgomot de cascade şi râul mereu în întâlniri cu pârâiaşe de munte, cu flori crescute la adăpostul cascadei şi păsări. Multe păsări, care au destule de dezbătut şi discutat. Şi fluturi în permanentă căutare. Oameni, din fericire, mai puţini, deşi sunt câteva puncte de cazare chiar lângă lacul Petrimanu.” (xplorio.ro)

malaia3Zeci de cascade care curg, brazi, zade, mesteceni, stânci şi păstrăvi care se aleargă. O poveste care nu se mai termină, dar nici nu pare că începe.

La Mălaia, dacă Dumnezeu ar fi ştiut că are o zi de odihnă pe săptămână aici, ar fi ales, cu siguranţă, să rămână. Pentru că nicăieri altundeva fagii nu valsează cu brazii aşa cum o fac la Brădişor, nicăieri nu se văd măruntaiele pământului ca prin apele limpezi ale Latoriţei. La Mălaia, când intri, trebuie să închizi ochii şi să laşi celelalte simţuri să se afirme. Aşa vei auzi obuzele din tranşeele cu „Pe aici nu se trece”, vei simţi aroma cimbrişorului, răcoarea ultimelor zăpezi topite, sângeriul bujorului de pe platou, vei distinge talanga oii şi apele gălăgioase ale pâraielor care se aruncă adolescentin în Lotrul domesticit în două lacuri de acumulare.

Citeste continuarea articolului pe sanatatespirituala.ro:

Mălaia – ţinutul unic din România, unde Raiul şi-a expus toate cascadele

Please follow and like us:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.