Cele mai frumoase drumuri montane din România de făcut cu mașina

Inaugurat la 20 septembrie 1974, Transfăgărășanul împlinește anul acesta 44 de ani de când unește crestele munților la granița dintre Muntenia și Transilvania. Șoseaua, unul dintre cele mai frumoase drumuri montane din România, numită de echipa Top Gear „cel mai frumos drum din lume”, are însă competitori serioși.

Nu doar în alte țări, ci chiar în România. Deoarece nu vrem ca data de 20 septembrie să fie doar o aniversare a Transfăgărășanului vă propunem un tur al celor mai frumoase drumuri montane din România, unde mersul cu mașina nu este o corvoadă.

1. Drumul rutier care ajunge la cea mai mare altitudine în Carpați nu este Transfăgărășanul, ci Transalpina din Munții Parâng: 2.145 de metri în Pasul Urdele. Barajul Tău, Lacul Oașa, platoul de pe vârful Păpușa, lacul glaciar Gâlcescu, vârfurile Cărbunele și Mohorul sunt câteva dintre atracțiile drumului ce leagă Oltenia de Transilvania. Cel mai mai frumos tronson al Transalpinei se întinde între stațiunea Rânca și Obârșia Lotrului: aici, drumul șerpuiește pe creste aproape 30 de kilometri la 2.000 de metri altitudine.

Cuprinsă între localitățile Novaci (județul Gorj) și Săliște (județul Sibiu), șoseaua, unul dintre cele mai frumoase drumuri montane din România, traversează munții de la nord la sud, fiind paralelă cu Valea Oltului și cu Valea Jiului. Are 143 de kilometri lungime și se suprapune parțial Drumului Național 67 C.

Legendele spun că armatele romane, când au cucerit Dacia venind din sud, s-au îndreptat spre Sarmizegetusa pe actuala Transalpina. Dacă le-am da crezare, drumul ar avea o vechime de 2.000 de ani. Folosită multă vreme ca potecă de munte de către ciobani și turmele lor de oi, Transalpina a fost pietruită de trupele germane în primul război mondial. Reabilitată succesiv de regele Carol al II-lea în anii ’30 și de nemți în al doilea război mondial, șoseaua a fost ulterior destul de neglijată.

Cele mai frumoase drumuri montane din România. Înainte de asfaltare: multă sălbăticie, dar îți puteai strica mașina

În 2008, CNADNR a scos la licitație un contract de reabilitare a șoselei, adju­decat de Romstrade pentru 385 de milioane de euro (2,6 milioane de euro pe kilometru). Asfaltarea a mers bine, astfel încât la începutul lunii septembrie 2011 Transalpina era acoperită de asfalt în procent de 95% (lucrările ar trebui să se termine în 2012). Porțiunea cea mai spectaculoasă, cuprinsă între Rânca și Obârșia Lotrului, este asfaltată integral.

Pasionat de călătoriile pe munte, sibianul Constantin Cimpoca a înființat anul trecut un site dedicat Transalpinei (http://www.transalpina.biz/index.html) care pune laolaltă mai toate informațiile existente despre această șosea, de la strarea drumului la hărți și filme. Ideea i-a venit după ce a observat să foarte mulți oameni tot întrebau diverse lucruri legate de Transalpina.

Cimpoca a parcurs-o de vreo 20 de ori cu mașina personală, prima dată în 2007. În 2010 a ajuns pe serpentinele ei de vreo 10 ori. „Toamna e un pastel de culori foarte frumos. Atunci recomand să se traverseze. Primăvara și vara bate vântul foarte tare”, explică tânărul de 33 de ani.

Mărturisește că i-ar fi plăcut ca drumul să rămână neasfaltat, cu farmecul său sălbatic neatins. Înainte, se trecea cu mașina prin râu acolo unde nu erau poduri sau peste pietrele din munte ce alcătuiau un fel de scară din stâncă, își amintește Cimpoca: „Întotdeauna am fost cu o mașină normală, nu cu 4X4. Se putea merge, dar riscai să mai strici ceva. Eu am rămas fără tobă”.

Cele mai frumoase drumuri montane din România. „Înainte nu au existat niciodată PET-uri. Acum au apărut”

La acea dată, puțini se încumetau să traverseze drumul. În 2007, cât timp a parcurs cei 30 de kilometri de creastă între Rânca și Obârșia Lotrului, a întâlnit doar două mașini: un polonez și un român. „Toată lumea se saluta, chiar dacă nu ne cunoșteam. Nu au existat niciodată PET-uri sau mizerie”, spune el.

Ultima oară a trecut pe Transalpina acum trei săptămâni și a plecat cu un gust amar: „Au apărut PET-uri în Pasul Urdele, punctul cel mai înalt. Înainte nu era absolut nimic. Dorința mea cea mai mare este să organizez o campanie de curățare”. Teama că Transalpina ar putea deveni un loc de grătar și muzică ascultată la maximum l-a determinat pe tânăr să facă un apel pe site-ul propriu: „Vă rugăm în numele tuturor celor care iubesc Transalpina să demonstrați că asfaltarea nu duce la distrugerea acestei zone și dacă o parcurgeți, păstrați-o la fel de frumoasă și curată în continuare”. Din același motiv Cimpoca spune că ar fi de acord să se pună o taxă de acces.

În prezent, Transalpina mai are în jur de șapte kilometri neasfaltați:
* două poduri situate între Pasul Tărtărău și Lacul Oașa sunt în lucru și nu încă nu se poate turna asfalt în zonă (doi kilometri neasfaltați)
* între Dobra și Jina – un tronson de drum cu serpentine abrupte – sunt cinci kilometri neasfaltați

Cele mai frumoase drumuri montane din România. Pasul Muntinu, piatra de încercare a șoselei din nori

Porțiunea cea mai dificil de asfaltat a fost cea din Pasul Muntinu, crede Cimpoca: „Aici, drumul e atât de îngust, și trece exact pe creastă, încât trebuie un perete de susținere pentru banda a doua. Este piatra de încercare a Transalpinei”. Dacă până acolo mulți reușeau să ajungă, atunci când dădeau piept cu Pasul Muntinu făceau cale întoarsă: „Tot timpul acolo te opreai. Mai stricai baia de ulei că loveai cu ea de pietre. În septembrie 2010 am văzut un camion cu lemne care era să cadă în prăpastie”, își amintește.

Șoseaua nu este gata, așa că drumul este, oficial, închis circulației. Și la Rânca, și la Obârșia Lotrului există panouri care avertizează că circulația este interzisă, spune sibianul. În plus, trebuie montate indicatoare și parapeți, iar șoseaua are nevoie de marcaje. „Marcajele lipsesc aproape tot traseul”, spune el. În schimb, parapeții au început să fie montați pornind atât din Novaci, cât și din nord. „Între Novaci și Rânca sunt aproape peste tot montați. Sunt din beton, nu sunt metalici”, descrie Cimpoca.

Transalpina, unul dintre cele mai frumoase drumuri montane din România, este foarte populară și printre bicicliști și motocicliști. „Cei cu motociclete întotdeauna au putut să treacă. Se dădeau jos, împingeau și tot treceau”, mai spune el. Viteza maximă acceptată pe Transalpina este de 30-40 de km/h: „Chiar dacă ai putea merge mai repede e foarte mare deranj pentru cei din spate. Curbe sunt tot timpul și îi plimbi ca pe o minge”. De la Novaci la Săliște, drumul de 143 de kilometri poate fi parcurs în 3:30 – 4 ore dacă se merge fără oprire.

Cele mai frumoase drumuri montane din România. Transfăgărășanul, drumul săpat de soldați

2. Cu 92 de kilometri de șosea îngustă și abruptă, sute de curbe, podețe, viaducte și ziduri de sprijin, Transfăgărășanul își face loc printre hăuri și creste muntoase. Șoseaua începe din comuna Arefu (județul Argeș) și se termină în comuna Cârțișoara (județul Sibiu) – face parte din Drumul Național 7C. Transfăgărășanul este asfaltat în totalitate, dar unele porțiuni suferă din cauza gropilor numeroase și a asfaltului spart. Viteza maximă admisă este de 40 km/h.

Transfăgărășanul a fost construit între ianuarie 1970 și septembrie 1974 de soldați geniști și de muncitori români, în timpul lui Nicolae Ceaușescu. Conceput inițial pentru a fi un drum forestier, Transfăgărășanul a devenit unul turistic, închis în cea mai mare parte a anului din cauza zăpezii. Oficial, se spune că în timpul construcțiilor au murit 40 de oameni.

Lăsând în urmă cetatea Poenari construită de Vlad Țepeș pe muntele Cetățuia, Transfăgărășanul vă va purta spre amețitorul baraj de la Vidraru, apoi pe malul lacului de acumulare cu același nume. Veți ajunge la cascada Capra, iar de acolo mai aveți doar cinci kilometri până la Bâlea Lac.

După ce parcurgeți tunelul Bâlea prin burta muntelui Paltinu – cel mai lung tunel rutier din România cu ai săi 887 de metri – ajungeți la rezervația naturală Golul Alpin și Lacul Bâlea. În apropierea tunelului de lângă lacul glaciar, Transfăgărășanul ajunge la altitudinea sa maximă de 2.042 de metri. Urmează una dintre cele mai dificile porțiuni ale drumului: cea cuprinsă între Lacul Bâlea și cabana Bâlea Cascadă, de 13 kilometri.

De obicei, de la 1 noiembrie până la 30 iunie, sectorul cuprins între Piscu Negru (județul Argeș) și cabana Bâlea Cascadă (județul Sibiu) este închis circulației rutiere. În acea perioadă, la Lacul Bâlea se poate ajunge doar cu telecabina, de la cabana Bâlea Cascadă.

3. O altă șosea montană foarte spectaculoasă este cea care face legătura între Câmpulung (județul Argeș) și Râșnov (județul Brașov). Drumul de 70 de kilometri, care face parte din DN 73, combină crestele zimțate ale Bucegilor, satele răsfirate pe pante abrupte și pădurile dese cu multe obiective culturale precum castelul Bran, Mausoleul de la Mateiaș sau cetatea Râșnov.

De ce este această șosea unul dintre cele mai frumoase drumuri montane din România? Serpentinele încolăcite, căpițele de fân proptite în araci, țarcurile de oi, casele tradiționale vopsite în verde și maro sunt câteva dintre punctele forte ale acestui drum care desparte Munții Piatra Craiului de grupa Munților Bucegi. Dacă tot sunteți în zonă, sfatul nostru este să nu ratați să cumpărați o roată de cașcaval sau niște brânză de burduf în scoarță de brad – câteva din specialitățile țăranilor din zonă.

4. Drumul Național 12 C, între Gheorgheni (județul Harghita) și Bicaz

Citeste continuarea pe greatnews.ro:

http://greatnews.ro/cele-mai-frumoase-drumuri-montane-din-romania-de-la-transalpina-la-transfgran/
Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.