Dr. Simona Tivadar: Totul este otravă, nu există nimic neotrăvitor. Doza face diferenţa

Dialogul cu dr. Simona Tivadar despre apa alcalină, antioxidanţi, radicali liberi şi chimie.

Alcalinizarea noastră cea de toate zilele

V-aş ruga să ne spuneţi ce e alcalinizarea? E bun consumul de apă alcalină? Eu caut ape alcaline la supermarket, de exemplu…

Altă prostie şi mai gogonată! pH-ul cui trebuie modificat cu aceste tratamente, oare? Fiindcă în stomac, pH-ul trebuie să fie între 1,5-3 (foarte acid). Urina are un pH de 5-6, pielea are un alt pH, iar sângele are un pH în jur de 7,4 menţinut în limite foarte stricte de aparatul respirator şi de rinichi. Dacă vorbim de pH-ul sângelui şi acesta poate fi măsurat foarte precis de analiza numită EAB (Echilibrul Acido-Bazic) sau ASTRUP în orice laborator de urgenţă. În funcţie de rezultatele obţinute există acidoze respiratorii sau metabolice şi respectiv alcaloze respiratorii/metabolice sau combinaţii între aceste dezechilibre. Un om care are o acidoză sau o alcaloză se tratează tot într-un spital de urgenţă, într-o secţie de terapie intensivă. Dacă un om nu ştie cum să-şi mai bată joc de organismul lui şi se îndoapă cu bicarbonat şi apă excesiv de alcalină, să ştie că alcalinizarea rapidă duce la edem cerebral, convulsii şi moarte (deşi e greu de realizat asta pentru că mecanismele renale şi respiratorii contracarează destul de eficient felul iresponsabil în care unii se poartă cu organismul lor). Pe cei care visează încă la teoriile de cămin cultural sătesc cum că bicarbonatul ar vindeca mai ales cancerul, îi anunţ că un gram de bicarbonat neutralizează aciditatea produsă de o tumoare de 1mm cub, iar ingestia a peste 20 de grame duce la alcaloză metabolică şi pune viaţa în pericol.

Efectele hidrocolonoterapiei

Ca să încheiem capitolul detox, cum vedeţi această „modă” a hidrocolonoterapiei?

Asta e chiar cea mai gogonată prostie dintre toate, să îţi imaginezi că misterioasele toxine se adună ca un dop în colonul terminal şi pot fi extrase prin clisme. Aşa cum termenul de „deşeuri” e confundat cu cel de „toxine”, se face o confuzie între rostul şi beneficiile clismei. Clisma e periculoasă pentru că distruge flora microbiană a colonului terminal, cu risc real de îmbolnăviri serioase. Colonul are aproximativ 1,6 m lungime şi e locul unde, datorită florei bacteriene de fermentaţie şi putrefacţie se definitivează digestia. Dar bacteriile au şi rol de a participa la absorbţia unor vitamine de grup B şi a vitaminei K, intervin în apărare (imunitate), în metabolismul acizilor biliari etc. Distrugerea acestei flore microbiene prin clisme repetate, crează grave dezechilibre locale cu consecinţe importante asupra sănătăţii pe termen lung. Dacă vreţi, putem face o paralelă cu irigatoarele vaginale folosite abuziv în anii ’60-’70 şi cu dezastrul provocat de dezinfectarea excesivă a vaginului. S-au chinuit mult timp ginecologii să le scoată femeilor din obicei această procedură. Celor care vor neapărat un detox, le recomand să meargă la un medic specialist toxicolog. Acesta va analiza simptomele, va solicita analize specifice într-un laborator de toxicologie şi va prescrie un tratament adecvat, dacă se confirmă intoxicaţia: substanţe chelatoare, dializă, plasmoforeză, antidot specific, fiindcă o intoxicaţie e o urgenţă medicală şi trebuie tratată cu toată atenţia şi seriozitatea.

Citeste continuarea articolului pe life.ro:

http://www.life.ro/fine-living/sanatate-si-ingrijire/dr-simona-tivadar-totul-este-otrava-nu-exista-nimic-neotravitor-doza-face-diferenta-16587183

 

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.