Am fost… suntem români – Eugen Jebeleanu

Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina — d. 21 august 1991, București), academician, poet, publicist și traducător român, membru al Partidului Comunist Român.[2]

A absolvit liceul la Brașov și Facultatea de Drept la București. A debutat în 1927 cu poezii la revista Viața literară, condusă de I. Valerian. În anii ’30, a lucrat ca jurnalist în presa bucureșteană de stânga. Poet ermetic în perioada interbelică, realist socialist în perioada proletcultistă.

Voce profund originală în literatura română, devine cunoscut pe plan internațional odată cu apariția volumului “Surâsul Hiroshimei”, poem tradus în numeroase limbi, recitat ori cântat și acum în amfiteatrele din America Latină și Europa.

Laureat al premiului de poezie “Etna Taormina” din Italia (1971) și al premiului Herder din Austria (1973). Membru corespondent al Academiei Române în 1955, membru titular din 1974. Poemele sale continuă să fie traduse și publicate, mai ales în SUA și America Latină, dar și în Republica Moldova.

Eugen Jebeleanu a fost și un pescar amator pasionat.[3]

Volume de poezii

  • Schituri cu soare, 1929
  • Inimi sub săbii, 1934
  • Ceea ce nu se uită 1945
  • Scutul păcii, 1949
  • Poeme de pace și de luptă, 1950
  • În satul lui Sahia, 1952
  • Bălcescu, 1952
  • Cîntecele pădurii tinere, 1953
  • Surîsul Hiroshimei, 1958
  • Cântece împotriva morții 1963
  • Elegie pentru floarea secerată – (soției sale, graficiana Florica Cordescu) 1967

Citeste mai multe detalii pe:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Jebeleanu

 

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.