Am fost… suntem români – Victor Ion Popa

Victor Ion Popa (n. 29 iulie 1895, Bârlad – d. 30 martie 1946, București) a fost un om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale. (Traian Nicola, în volumul Valori spirituale tutovene, vol. 5, Bârlad, p. 651 afirmă că s-a născut în Bârlad, Victor Ion Popa însuși marturisește că s-a născut în Bîârlad, vezi Manuscriptum, II, 2 3, București, 1971).

A fost un scriitor de mare talent, autorul unor piese apreciate de marele public precum și de critica literară:

  • Sfârlează cu fofează;
  • Meșterul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (biografia lui Aurel Vlaicu, unul din pionierii aviației);
  • Velerim și Veler Doamne (ecranizat de Sergiu Nicolaescu sub titlul Osânda cu Amza Pellea în rolul principal).

    Opera

    Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire de critică socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combatarea arivismului și a prostiei.

    Creația dramaturgică

    Din variata sa creație dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă și pentru comedia sentimentală:

    • Ciuta, București, 1922;
    • Păpușa cu piciorul rupt, București, 1926;
    • Pufușor și Mustăcioară, București, 1926;
    • Mușcata din fereastră, București, 1930;
    • Shakespeare în infern, București, 1932;
    • Vicleimul, cu un desen de Lena Constante, București, 1934;
    • Acord familiar, București, 1935;
    • Cuiul lui Pepelea, București, 1935;
    • Piese într-un singur act legate de lumea satului: Încercarea, București, 1936; Plata birului. Deșteapta pământului. Cățelul sau așa ceva… – cu desenele Lenei Constante și ale autorului, Nu-i pentru cine se pregătește. Eu tac, tu taci, el tace…ea vorbește, București, 1934-1937;
    • Mironosițele, București, 1938;
    • Take, Ianke și Cadâr, București, 1938;
    • Veverița, 1940-1941
    • Zece milioane, 1940-1941
    • Cantonament buclucaș, București, 1942;

    Romane

Citeste continuarea pe:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Ion_Popa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.