Am fost… suntem români – Mircea Ciobanu

Mircea Ciobanu, (n. Mircea Sandu, 13 mai 1940, București – d. 22 aprilie 1996, București) a fost un poet, prozator, editor, traducător și eseist român.

Este cunoscut mai ales pentru cele două volume de interviuri cu Majestatea Sa Regele Mihai I al României (o carte mult reeditată de diverse edituri la începutul anilor ’90, reunite mai târziu într-un singur volum de Editura Humanitas); cartea oferă cea mai completă imagine a gândirii politice și personale a Regelui, până azi.

Este fiul Mariei (n. Răportaru) și al lui Gheorghe Sandu, constructor. După absolvirea Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, face studii de filologie slavă la Iași (1959), terminate la București, în 1964. Devine redactor la Agerpres (1965-1966), apoi la Editura pentru literatură (1967-1969), la Editura Eminescu și la Cartea Românească, încă de la înființarea acesteia, în 1970.

După 1989 este redactor-șef la Editura Eminescu, de aici trecând la o editură proprie, Vitruviu. În paralel, a fost purtătorul de cuvânt al Regelui Mihai I în România.[necesită citare] A publicat în numeroase reviste poezii articole de critică literară și plastică. Traduce din literaturile rusă și greacă.

Debutează cu poezie în revista „Tribuna” (1959) și editorial cu volumul Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, apărut în 1966, în care, așa cum a observat criticul literar Nicolae Manolescu, autorul este deja un poet format, nu un începător, precum cei mai mulți debutanți din colecția “Luceafărul” a Editurii pentru Literatură.

I s-a remarcat de la început cultura poetică, manifestată în exersările pe diverse modele de mare poezie, printre care și modelul greu de urmat al lui Ion Barbu, pe care și-l asuma ca tehnică și viziune, dar cu note clare de originalitate.

Poetul refuză înscrierea tipologică, neacceptând să se revendice de la un maestru, însă barbismul este detectabil în unele dintre poemele sale. Evoluția poeziei lui Ciobanu tinde spre o viziune eterogenă opusă apolinismului geometric al lui Ion Barbu, vizibilă mai ales în volumul Patimile (1968). Critica a intrat în acel moment într-o criză de interpretare, poezia lui Ciobanu fiind considerată drept o pură incantație muzicală, nemaiurmând un sens anume.

Scrieri

  • Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, E. P. L., București, 1966
  • Patimile, Editura Tineretului, București, 1968
  • Martorii, E. P. L., București, 1968
  • Epistole I, E. P. L., București, 1968
  • Cartea fiilor, Editura Cartea Românească, București, 1970, ediția a II-a la Editura Vitruviu, București, 1998
  • Etica, Editura Albatros, București, 1971
  • Armura lui Thomas si alte epistole, Editura Eminescu, București, 1971
  • Martorii, editia a II-a, complet revăzută, 1973
  • Tăietorul de lemne, Editura Cartea Românească, București, 1974
  • Cele ce sînt, Editura Eminescu, București, 1974
  • Istorii, vol. I, Editura Eminescu, București, 1977, ediția a II-a, Editura Vitruviu, București, 1999
  • Istorii, vol. II, Editura Cartea Românească, București, 1978, ediția a II-a, Editura Vitruviu, București, 1999
  • Patimile, Editura Cartea Românească, București, 1979
  • Istorii, vol. III, Editura Eminescu, București, 1981, ediția a II-a, Editura Vitruviu, București, 1999
  • Versuri, Editura Eminescu, București, 1982
  • Istorii, vol. IV, Editura Cartea Românească, București, 1983

Citeste continuarea pe:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Ciobanu

 

 

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.